De ce oare un copil nascut in Transilvania, care este adus de parinti in 1986 (cifra ironica, nu?… dinamovistii stiu de ce) in Bucuresti, pentru a sta cateva luni in Lacul Tei, cand vede pentru prima oara stadionul din Stefan cel Mare, stie ca va fi toata viata dinamovist? De ce oare in fiecare clipa se gandeste doar la etapa urmatoare, sta pe net ore intregi sa afle ce mai e nou si injura presa spurcata, intra pe DOL si pe DinamoMania de zeci de ori pe zi? De ce atunci cand Dinamo le bate pe oi isi da jos tricoul si sparge lustra cea noua? De ce arunca cu punga de chipsuri si cu berea in televizor si trezeste toti vecinii atunci cand oile inscriu un gol? De ce vede totul in jur in alb si rosu? De ce ingheata in Stefan cel Mare pe ploaie in Cupele UEFA si se imbratiseaza cu necunoscutii din PCH la goluri, stand apoi toata noaptea, ud si ragusit, in Gara de Nord pana la primul tren? De ce nu suporta albastrul, doar pentru probabilitatea de a se afla la un moment dat langa rosu, si de ce vede in orice situatie un pretext de a deschide o discutie despre fotbal?
Cred ca este soarta… si ma bucur ca este asa, pentru ca nu as fi putut sa fiu altceva decat caine pana la moarte… si dincolo de ea.
December 5, 2008
Categories: Caine pana la moarte . Tags: caine, dinamo, dinamovist . Author: fcdinamo . Comments: Leave a Comment